CREDINȚELE MELE 

De Sonica Raileanu

 

Nu pretind sa fiu un exemplu pentru nimic, împărtășind o parte din viața mea vreau doar sa demonstrez ca dacă o persoana ca mine, născuta și crescută intr-o țara comunista, nu doar a reușit sa mearga mai departe ci sunt într-un proces de a-mi îndeplini visele, dacă eu am reușit oricine poate reuși.

M-am născut in România și am crescut într-un mediu și o cultura in care persoanele și libertatea lor erau in slujba statului, nu se știa foarte bine ce este, doar ca viața ta completa era supusa unei birocrații fără sentimente și valori. Totul este aglomerat, totul este unificat, totul este supus ierarhiei pe care statul însuși o definește.

Imaginați-vă că crești într-un mediu în care visele nu există, cu excepția celor de a te preda statului, imaginati-va să creșteti într-un climat în care nu există nici o inițiativă privată și în care să afirmi că ai visuri înseamnă o crimă împotriva oameniri. Pai in aceasta clima m-am născut și am crescut eu.

De aceea nu am pierdut oportunitatea de a scapă cu prima ocazie, îmi doream pentru copii mei un viitor diferit, îmi doream ca ei sa aibe posibilitatea sa aleagă, sa decidă singuri asupra vieți lor, sa se trezească in fiecare dimineața cu posibilitatea de a își defini viitorul, cu posibilitatea de asi crea propria viziune, fără interferente și fără ca cineva sa le determine propria viziune asupra vieții.

 

Pentru voi este foarte dificil să înțelegeți ce înseamnă să fi trăit într-o țară comunistă, este logic, este foarte dificil chiar să vă imaginați, totuși deși astăzi sună contradictoriu, sunt cu adevărat recunoscătoare deoarece contrastul dintre a nu fi liber și a dori să fi liber, mi-a definit viața și m-a împins până unde sunt azi.

 

Am venit în Spania cu nimic, pentru că nu aveam, nici măcar nu știam limba și, deși aveam o diplomă de economist aceasta diploma nu îmi era utila in Spania, mai mult: Ce tip de economie as fi putut exercita sau învața? Cea a unui stat de comunist și dictator? Era un titlu total inutil in aceasta țara.

De ce împărtășesc asta cu voi?  Pentru ca ciocnirea credințelor dintre cele pe care le-am trăit și învățat in copilărie și cele pe care le-am trăit in Spania imediat ce am ajuns, a fost brutala.

Atunci am devenit conștientă de greutatea credințelor și de modul în care acestea ne determină viața, dacă nu suntem conștienți de a ne înfrunta lor.

 

Suntem determinați, este adevărat ca suntem liberi, dar nu suntem conștienți de aceasta libertate, ba mai mult așa cum afirma autorul Erich Fromm “chiar ne este frica de libertate”. De ce? De ce ne este frica de libertate? Pentru ca libertatea nu ne obliga sa fim responsabili, nu putem lua un capăt al unui bat fără sa luam celălalt capăt in paralel, libertatea și responsabilitatea merg împreuna și deși toți spunem ca vrem sa fim liberi, foarte putini spunem ca vrem sa fim responsabili.

 

Și aceasta este întrebarea, ne este atât de frică de libertate încât ne ipotecăm viața în locuri de muncă fără asteptari, ne este atât de frică de libertate încât o subordonăm deciziilor unui șef, ale cărui merite nu le știm de cele mai multe ori.

 

Pare uimitor, dar preferăm ca șeful nostru să greșească în viața noastră decât sa greșim noi, să delegăm viața noastră în mâinile altora, atât timp cât nu suntem liberi și, prin urmare, atât timp cât nu suntem responsabili.

Preferam o viața fără vise pe care sa le îndeplinim, decât o viața cu vise neîndeplinite. Preferam sa facem parte dintr-o masa anonima care merge fără destinație, in loc sa avem curajul sa ne definim propriul destin.

Eu știu ce spun, in copilaria mea nu se renunța la libertate, pur și simplu nu exista. Astăzi atât in Spania cât și in cele peste 63 de tari in care am afacerea mea, exista libertate, dar spre surprinderea mea nu vrem sa o exercitam.

Ce este libertatea? Este sa te trezești in fiecare dimineața spunându-ti cum îți vei dezvolta viața in acea zi, înseamnă sa îți asumi responsabilitatea de ați constri liber propria ta viața, înseamnă sa lupți pentru visele tale pentru ca ele sa se îndeplinească, înseamnă sa împărtășești cu persoanele dragi, sa îți asumi succesele și eșecurile, nu înseamnă doar sa ne spunem părerea, mai presus de toate a fi liber înseamnă sa fi liber in gândire.

Suntem liberi in Occident?

Sincer cred ca nu, nu suntem mediati doar de mass-media, nu suntem doar comprimati de munca noastră de rutina, ci am fost condiționați și sa mai visam, da sunt conștientă de ceea ce spun, dar este ceea ce simt. In țara mea ni s-a interzis sa fim liberi, in Occident ni se interzice sa fim liberi iar una dintre formele pentru a ne determina sunt credințele pe care de mici ne sunt implementate in mintea noastră.

Un loc de munca sigur? Ce loc de munca poate fi sigur in secolul XXI? Nu exista, și încetați sa mai citiți titlurile presei pentru a va conforma. Siguranța este valoarea fundamentala? Siguranța? In cine? In șefi mei? In capital? In piața? Singura siguranța valida este aceea in mine însămi, singura siguranța valida este aceea pe care tu o ai in tine, nu exista alta.

Alta credință: cheia succesului este aceea de a găsi un loc de munca stabil. Când aud asta ma întreb in ce țara trăiește cel ce zice asta, intr-o lume in continua schimbare și nu doar permanenta ci într-un proces de schimbare accelerat, sa vorbești despre stabilitate este ca și cum ai vorbi despre Marte, sau: obiectivul principal al unei forme este sa câștige bani și iar ma întreb unde locuiește cine afirma asta.

O firma nu doar trebuie sa câștige bani, ci este esențial pentru a fi firma, dar de aici pana a spune ca acesta este obiectivul principal, mergi in prăpastie. Firmele din secolul XXI sunt conștiente ca beneficiile lor corecte și bine meritate sunt consecință capacității de a aporta valoare societății, și știu ce va spun pentru ca așa cum v-am spus înainte sunt economista, dintr-o țara comunista da, dar economista.

O companie știe ca beneficiul ei bine meritat și necesar, este o consecință directa a valorii pe care o aporteaza societății, o companie al cărui singur obiectiv este acela de a face bani, este o companie moarta chiar dacă încă nu știe.

Și este suficient sa citești ziarele pentru a fi conștient de asta: Cate firme care erau multinaționale astăzi închid?

Pur și simplu pentru ca credințele lor despre profit ca și obiectiv central i-au dus la faliment, pur și simplu pentru ca nu s-au adaptat la noua realitate, iar noua realitate este ca ființa umană este centrul tuturor.

O alta credință pe care o întâlnesc frecvent este “nu merita sa visezi, pentru ca visele nu se îndeplinesc”  permiteti-mi sa va spun ceva și sa ii spun direct inimii voastre: singurele vise care nu se îndeplinesc sunt acelea care nu exista, celelalte este posibil sa se îndeplinească sau nu, dar in nici un caz nu este posibil sa trăiești fără vise.

Visele și in consecință visătorii sunt cei ce schimba lumea și sunt protagoniștii vieții, sunt vise care ne dau putere sa mergem mai departe, sa continuam, sa depășim obstacolele. Am avut vise care nu sau împlinit, altele precum cele pe care le trăiesc astăzi s-au îndeplinit, dar mereu, mereu, mereu am continuat sa visez, dacă nu as mai visa e ca și cum as începe sa mor și nu exagerez.

Pe de alta parte, ce vise merita efortul nostru? Fiecare are ceva al lui dar pentru mine visul care m-a impulsionat a fost acela de a fi liber, sa simt ca am controlul destinului meu, al vieții mele, sa pot construi o cale pe care sa o împărtășesc cu alți visători, sa simt ca prin efortul meu, cu angajamentul meu contribui la o lume diferită, la o lume a oamenilor liberi care împreuna construim viitorul.

Credințele limitate sunt la fel ca soțiile care ne țin, imobili, paralizați și trebuie sa ne revoltam împotriva lor.

Astăzi ne trezim cu o noua credinta care este ca in lumea afacerilor, libertatea este axa centrala a existentei sale.

Nu poți inova fără libertate, dar mai ales nu se poate sa te compromiți fără libertate. Căutarea Libertatii înseamnă găsirea siguranței și provocarea de a fi tu însuți.

Și de aceea sunt in InCruises, pentru ca sunt liberă și pentru ca vreau sa fiu intr-o firma in care aceasta libertate nu e doar apreciata ci este și încurajată.

Lasă-mă sa împărtășesc cu tine visul meu. Visez la o afacere in care să-mi pot defini ziua in fiecare zi, ziua de munca, fără șefi care să-mi condiționeze ideile, nici timpul, nici modul de viața.

Visez la o afacere care îmi permite sa-mi definesc nivelul de trai pe care mi-l doresc și in consecință eu însămi decid timpul și efortul pe care vreau să-l dedic.

Visez la o afacere in care limitele mi le pun doar eu, fără sa fiu condiționata de limite geografice, limbi străine sau orar.

Visez la o afacere care sa se transforme într-un trib de visători, de luptători, antreprenori dedicați unui mod de a înțelege viața, in care ma simt înțeleasă și stimulata sa continui.

Visez sa colaborez cu o companie care îmi împărtășeste valorile, in care respectul, solidaritatea și colaborarea sunt mai presus de toate.

In cele din urma visez sa ma alătur miilor de inimi împrăștiate in toată lumea, care la fel ca și mine visează la o lume diferită.

De aceea sunt in InCruises.

 

Mulțumesc ca m-ați ascultat. Va aștept pe drum!!

Aceeasi si tot timpul alta Sonica!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *