¿CARE SUNT LIMITELE TALE?  

 

 

 

 

Mulți dintre voi care ați participat la conferința mea anterioară intitulată CREDINȚE, m-ați rugat să vă spun cum ne putem schimba credințele.

Înainte de a răspunde acestei întrebări ar trebui să reflectăm puțin.

 

Titlul acestei conferințe este: Care sunt limitele tale?

 

Vreau să vă spun că această întrebare are două răspunsuri, în funcție de locul în care le căutați.

Cei mai mulți dintre noi le căutăm înafară. Căutăm instrumente, cursuri, cărți și metode care să ne conducă la schimbarea de credințe, ceea ce nu este deloc greșit. Pot fi utile și acestea dar mai întâi să ne punem o întrebare simplă:

 

CE SUNT EU?

 

Sunt suma cursurilor pe care le-am urmat, cărților pe care le-am citit? Evident, toți spunem că nu, dar rămâne totuși întrebarea: CE SUNT EU? Și răspunsul poate veni doar din interiorul nostru.

 

SUNT CE CRED EU, sunt credințele cele care ne definesc și deasemenea, tot credințele sunt cele care ne impulsionează.

De ce te ridici din pat în fiecare dimineață?

Din propria mea experiență pot să vă spun că această întrebare este esențială în viața noastră, desigur atâta timp cât ne satisface răspunsul. Și nu întotdeauna ne satisface.

Ne petrecem viața fără sa avem o direcție precisă, ne construim viața privind înspre exterior, privind lumea fără să vedem de multe ori, pentru că nu ne plac lentilele cu care privim această lume.

Trebuie să schimbăm direcția în care privim și să începem să privim înspre interior, pentru că acolo este forța noastră.

 

Care sunt limitele tale?

Dacă răspunsul tău se îndreaptă spre exterior, cu siguranță îți vei spune că sunt multe limite. Limite în timp, limite în bani, limite în sănătate, să sperăm că nu dar pot fi, limite în relații, limite în cunoștințele tale și lista ar putea contiunua la nesfârșit. Limitele fizice sunt interminabile.

Dar dacă privim în interiorul nostru, lucrurile se schimbă. Care sunt limitele noastre? Care sunt limitele viselor noastre? Care este limita capacității noastre de a iubi? Care este limita libertății mele? Ce sunt eu, dacă nu capacitatea mea de a visa, de a iubi și de a trăi în libertate?

Da, îmi veți spune, limitele fizice încă există. De exemplu: la ce-mi  folosesc visele dacă nu am mijloace de a le îndeplini?

Și eu îți răspund: adaptează-ți visele la realitatea ta sau schimb-o pentru a-ți îndeplini visele?

Nu spun să trăiești străin de realitatea ta. Ceea ce afirm și știu din propia-mi experiență este că realitatea poate fi mereu schimbată atâta timp cât nu încetăm să visăm.

Problema este aici, ne lăsăm depășiți de această realitate care ne împiedică să fim tot ce putem fi. Și asta în ciuda faptului că avem mii de exemple care ne arată că această realitate poate fi transformată.

Bethoven, surd fiind în ultima perioadă a vieții sale, tocmai atunci a fost cel mai creativ,

Steve Jobs nu a fost altceva decât un băiat care abia-și ducea zilele, trăia din vânzarea cutiilor de suc,

Amancio Ortega, un fost ucenic care lucra într-un magazin de cămăși din LaCoruña,

¿Cine a fost Teresa din Calcutta? O novice închisă într-o mănăstire timp de douăzeci de ani,

¿Cine a fost Luis Costa? Un emigrant cubanez care, atunci când a cerut refugiu în Spania, nu avea nici măcar un euro (mai exact 100 de pesetas, aproape jumătate de euro) și așa am putea continua cu mii de exemple.

Niciunul nu s-a născut bogat, niciunul nu avea nimic care să-i permită să-și asigure viitorul și să ajungă cine a ajuns.

 

Ce i-a diferențiat? Erau mai inteligenți, mai chipeși, mai puternici, cu mai mulți bani, cu mai multă putere, cu mai multă pregătire? Nu, ei pur și simplu au decis și această decizie a început în mintea lor, în interiorul lor.

Și în mintea lor era o singură frază: pot, dar nu un pot amăgitor ci unul ferm, sigur, care a început prin a renunța la viața pe care au avut-o înainte, la trecutul lor.

Toți aceștia, la un moment dat din viața lor, au decis să se reinventeze, să renască, să înceapă să trăiască.

Și aici este problema, ne este frică să murim, ne este frică să lăsăm în urmă tot ceea ce ne oferă siguranță, chiar dacă toate acestea ce ne împiedică să mergem mai departe.

Este curios ce se întâmplă în viața noastră: pe de o parte dorim ca visele noastre să fie îndeplinite, dar pe de altă parte, ne boicotăm permanent, astfel încât aceste vise să nu fie îndeplinite, ne auto-sabotăm continuu, nedându-ne dreptul de a trăi.

Și aici vine a doua întrebare:

Ce înseamnă pentru tine să trăiești?

Permiteți-mi să vă spun că toate răspunsurile sunt valabile. Nu, nu este o contradicție, toate răspunsurile tale la această întrebare sunt valabile, atât timp cât sunt ale tale. Nu ale familiei tale, nu ale muncii tale, nu ale societății, ci ale tale, cele care vin din interiorul tău, cele ale căror  răspuns se află în sufletul tău.

Uităm de suflet, suntem atât de absorbiți în  a trăi, încât fără să ne dăm seama, trecem prin viață fără s-o fi trăit sau cel puțin fără s-o fi trăit în mod conștient, adică: să trăim așa cum vrem să trăim.

Fiți atenți, nu spun: cum putem trăi, ci spun cum vrem să trăim.

Și aici este diferența, nu în rezultate, că atâta timp cât modalitatea de obținere a acestora este legitimă, ele sunt valabile, pentru că de cele mai multe ori ne limităm viața la ceea ce credem că putem avea, în loc de ceea ce vrem să avem. Aceasta este diferența.

Niciunul dintre cazurile pe care le-am amintit și niciunul dintre miile pe care le-aș fi putut aminti nu și-a adaptat viața la ceea ce credeau că ar putea avea, spre deosebire de majoritatea persoanelor din lume.

Nu ne dăm seama, dar trăim în conformitate cu limitările mentale care pun barieră la ceea ce putem avea, la ceea ce credem că putem avea.

Iar răspunsul, insist din nou, este în interiorul nostru.

Cum vrei să trăiești? Două mașini? Sau poate trei? Două case, o viață bună, ai toate drepturile din lume să vrei să trăiești așa, exact așa cum vreau și eu să trăiesc.

Bineînțeles că nu vedem atât de clar paradigmele noastre, acei ochelari prin care vedem doar în culoarea lentilelor lor, ne dau sute de justificări, că avem ghinion, nu știm cum să o facem, este superioară forțelor noastre sau chiar mai serioase: nu merită, nu are rost.

Cât de ușor ne amăgim pe noi înșine pentru a continua să trăim o viață plană, fără alte orizonturi decât distanța dintre nasurile noastre?

Ce lași suntem când vine vorba de viața noastră !!!

Nu merită să trăim pe deplin? Nu merită să simțim că ne exercităm întregul potențial? Nu merită să dăm și să construim, cu dăruirea noastră, o lume a ființelor libere și realizate?

Nu merită să avem drept rezultat, viața pe care am dorit-o mereu să o avem?

Și aici este întrebarea, pentru că atunci când ne întrebăm: Ce sunt eu? de cele mai multe ori răspunsul este ceea ce avem. Eu sunt ceea ce am și aici se centrează limitarea noastră  de bază. CREZÂND CĂ CEEA CE FACI TE DEFINEȘTE, fără să-ți dai seama că ceea ce ai este consecința a ceea ce ești.

Și ceea ce ești, nu sunt acele mașini, acele case, acele vacanțe, toate acestea sunt consecința sufletului tău, a dăruirii tale, a abilității tale de a lupta, a ambiției tale, a ambiției sănătoase care te determină să continui când alții renunța, acea ambiție care te-a făcut să vezi oportunitatea când alții ți-au spus că nu merită, că este o farsă, că trebuie să muncești din greu.

Ceea ce avem nu ne definește, ceea ce avem este o consecință a ceea ce ne definește,  sunt credințele noastre și una dintre ele pe care trebuie să o depășim este convingerea că viața materială nu are nicio legătură cu viața spirituală, că suntem alcătuiți din compartimente etanșe, fără nicio legătură între ele.

 

Și acest lucru este fals, este probabil credința care a făcut cele mai multe daune și continuă să facă în network marketing.

Și acest lucru se manifestă atunci când ni se reproșează că suntem obsedați de a face bani, eu nu sunt obsedată să câștig bani, sunt obsedată de îndeplinirea misiunii  care m-a dus înspre  network marketing.

Treziți oamenii, faceți-i  să reacționeze pe cei care trăiesc amorțiți și nu știu, integrați într-un singur mod ceea ce înseamnă a fii, cu ce înseamnă a avea.

Am afirmat în conferința anterioară că ceea ce m-a atras cel mai mult la InCruisses au fost valorile sale, astăzi vreau să insist mai mult asupra acestui punct, pentru că îl consider fundamental.

Viața mea a fost o căutare permanentă, o căutare care a răspuns unei singure întrebări:

 De ce să faci bani este un păcat?

S-ar putea ca în societatea occidentală să nu o vedeți atât de clar, deși această întrebare se regăsește și în multe dintre persoanele cu care trăim, când văd doar obiective economice în activitatea noastră profesională, fără să știe că acestea sunt consecința angajamentului nostru față de viață.

Dar dacă, ca și în cazul meu, ați fi venit dintr-o țară comunistă, această întrebare este implicită în viața de zi cu zi: De ce a caștiga  bani este un păcat? De ce această credință că a face bani întotdeauna este pe cheltuiala cuiva? Pentru că nu știm că trăim într-o lume a abundenței în care există abundență pentru toată lumea, pentru toți cei care vor să parieze pe o viață de împlinire, de depășire, de provocări.

N-am avut răspunsul până nu l-am găsit network marketing. Sunt conștientă că răspunsul meu va șoca mulți oameni, în special tineri. Înțeleg că principalul lor obiectiv este să aibă cea mai bună mașină, cel mai bun ceas, cea mai bună casă. Și pentru mine este, dar urmând o altă cale.

Ceea ce am găsit în network marketing este o cale spirituală care m-a dus la abundență, ceea ce am găsit este posibilitatea de a testa tot potențialul meu, toate posibilitățile mele, dar în slujba unei cauze: ajutarea oamenilor să iasă din mediocritate.

Trăim într-o societate mediocră, concentrată pe termen scurt, trăim într-o societate în care a avea este obiectivul principal, fără să ne dăm seama că aceasta este consecința unei vieți dedicate, a unei vieți depline, a unei vieți care merită trăită, nu pentru ceea ce ai, ci pentru a fi tot ce poți fi.

Ceea ce am descoperit în network marketing este fuziunea între a avea și a fi, este să realizez că voi avea mai mult, cu atât mai mult, cu cât  Sonica  este mai mult, că rezultatele fizice ale vieții sunt consecința vieții mele interioare, a vieții mele spirituale, a abilității mele de a mă dărui unui destin, destinul meu pe care astăzi îl împărtășesc cu tine.

 

 

Am început  cu întrebarea: care este limita ta?

 

Permiteți-mi să închid această conferință cu un răspuns: cea pe care ți-ai pus-o tu insuți.

 

Nu există nicio limită, pentru că limitele sunt doar în mintea noastră.

 

Mulțumesc.